In ultimul timp am observat ca tot mai multe persoane folosesc in semnatura la sfarsitul email-ului “Cu respect, X-ulesc”.
Eu, prefer o formula mai onesta si mai credibila de genul “numai bine” , “o zi insorita”, “o zi buna in continuare!” sau “o seara buna!” depinde si de ora la care trimit emailul, mesajul nefiind incorporat standard in semnatura ci aplicat in momentul in care trimit emailul. (chiar ma gandesc, ce sa ii urez la x-ulescu)
Trebuie sa recunosc ca am un feeling neplacut cand primesc un email care contine formule de genul acesta “Cu respect” , “Cu deosebit respect”, “Cu consideratie”, in primul rand stiu ca este semnatura standard, in al doilea rand stiu ca este o mica minciuna, omul respectiv nu are de unde sa stie daca eu merit respectul, hei .. as putea fi un betiv, un mare mitocan sau cine stie .. poate imi bat nevasta de trei ori pe zi si ma comport ca si cel mai mare marlan cu angajatii si nici macar eu sa nu consider ca merit respect iar tu “the sender” schimbi doua litere cu mine si acorzi instant respectul tau. (come on … )
… nu ma intelegeti gresit nu zic ca eu am cea mai buna formula pentru a incheia un email… HEI! dar macar sunt sincer … don’t “cu deosebit respect” bull shit me!
Stiu … cuvintele sunt pe gratis, dar … nu dati in stanga si in dreapta cu respectul. Be honest! Get real!
De fapt, nimeni nu cred ca este atat de naiv incat sa isi inchipuie, daca este destinatarul expresiei, \cu respect\, ca \sender-ul\ are, pentru persoana respectiva, un netarmurit respect si o consideratie deosebita. Dimpotriva, rolul expresiei este altul, si nu trebuie citita ca \te respect\ ci: \ma respect\ sau \doresc sa avem o relatie bazata pe respect\, \doresc sa ne respectam\.
Nu stiu daca adevaratul motiv pentru care ne nemultumesc astfel de exprimari este ca nu le vedem ca fiind credibile, ci mai degraba cred ca nu ne place ca sunt niste formulari standard, clasice, si a caror intrebuintare nu necesita o imaginatie foarte bogata. Din pacate, de multe ori s-a ajuns sa se prefere uratul creativ decat frumosul simplu.
Desigur ca nu sunt unicele variante…
Ca o concluzie, presupunand ca o persoana nu ar merita aceste formulari, din varii motive (de exemplu nu o cunoasteti suficient, asa cum spuneti), dar tot din varii motive avem o relatie cu aceasta (de colegialitate, profesionala etc), e bine sa o respectam totusi si… daca vreti, sa speram ca respectul pe care il primeste din jurul sau este totodata un stimulent pentru aceasta persoana, ca sa se inalte la nivelul la care sa il merite si sa fie demna de el.
Asa ca in loc de… nu il merita – nu i-l ofer; sa preferam: i-l ofer – si poate merita/ il va merita. Este un mod mai frumos de a gandi. Unde o fi disparut respectul si ce triste asemenea idei… Pacat.
Cu respect,
A., 22
De fapt, nimeni nu cred ca este atat de naiv incat sa isi inchipuie, daca este destinatarul expresiei, \cu respect\, ca \sender-ul\ are, pentru persoana respectiva, un netarmurit respect si o consideratie deosebita. Dimpotriva, rolul expresiei este altul, si nu trebuie citita ca \te respect\ ci: \ma respect\ sau \doresc sa avem o relatie bazata pe respect\, \doresc sa ne respectam\.
Nu stiu daca adevaratul motiv pentru care ne nemultumesc astfel de exprimari este ca nu le vedem ca fiind credibile, ci mai degraba cred ca nu ne place ca sunt niste formulari standard, clasice, si a caror intrebuintare nu necesita o imaginatie foarte bogata. Din pacate, de multe ori s-a ajuns sa se prefere uratul creativ, frumosului simplu.
Desigur ca nu sunt unicele variante…
Ca o concluzie, presupunand ca o persoana nu ar merita aceste formulari, din varii motive (de exemplu nu o cunoasteti suficient, asa cum spuneti), dar tot din varii motive avem o relatie cu aceasta (de colegialitate, profesionala etc), e bine sa o respectam totusi si… daca vreti, sa speram ca respectul pe care il primeste din jurul sau este totodata un stimulent pentru aceasta persoana, ca sa se inalte la nivelul la care sa il merite si sa fie demna de el.
Asa ca in loc de… nu il merita – nu i-l ofer; sa preferam: i-l ofer – si poate merita/ il va merita. Este un mod mai frumos de a gandi. Unde o fi disparand respectul si ce triste asemenea idei… Pacat.
Cu respect,
A., 22